Sociocrația este o metodă de guvernare și de luare a deciziilor prin care se pot crea organizații mai echitabile, mai incluzive și mai participative.
Termenul “sociocrație” provine din cuvintele latine „socius”, care înseamnă partener sau asociat, și „crație”, care înseamnă guvernare.
Sociocrația fost dezvoltată la mijlocul secolului al XX-lea de Gerard Endenburg, un inginer olandez, ca o modalitate de a îmbunătăți procesul decizional și de colaborare în cadrul organizațiilor.
În esență, sociocrația se bazează pe principiile consimțământului, echivalenței și a feedback-ului.
Sociocrația caută să distribuie puterea și autoritatea de luare a deciziilor în întreaga organizație, spre grupuri de lucru specifice (numite cercuri), fiecare având un domeniu specific de autoritate în legătură cu luarea deciziilor, mai degrabă decât să o concentreze putereea de decizie în vârful unei ierarhii.
În sociocrație, deciziile se iau prin consimțământ, ceea ce înseamnă că propunerile sunt adoptate atât timp cât nu există obiecții motivate din partea celor care lucrează împreună pentru atingerea unui scop comun și al obținerii unor rezultate corespunzătoare. Despre ce este o “obiecțiie” vă invit să aflați într-una din postările viitoare.
Prin această abordare, sociocrația se asigură că deciziile iau în considerare expertiza și perspectivele tuturor membrilor implicați. Sociocrația subliniază, de asemenea, importanța îmbunătățirii continue prin bucle de feedback și evaluare periodică.
Întâlnirile regulate și canalele de comunicare permit schimbul de informații, învățarea din experiențele trecute și adaptarea proceselor pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale organizației.
Una dintre caracteristicile cheie ale sociocrației este utilizarea cercurilor sau a echipelor (grupurile de lucru) care se auto-organizează și se auto-guvernează. Aceste cercuri (grupuri de lucru) sunt responsabile pentru luarea deciziilor și implementarea politicilor în domeniile lor de autoritate.
Fiecare grup de lucru este interconectat cu “cercul părinte” prin două persoane care asigură legătura și sincronizarea activității celor două cercuri. Aceste persoane cu roluri de legătură sunt numite coordonatorul și delegatul “cercului copil”. Mai multe despre importanța și funcționarea dublei legături între cercurile din structura organizațională sociocratică veți putea să aflați la trainingurile pe care le vom organiza în limba română și în comunitatea noastră de practică.
Coordonatorul unui cerc reprezintă cercul de nivel mai larg (mai general) în “cercul copil”, în timp ce delegatul reprezintă cercul de nivel mai specific (mai focalizat) în “cercul părinte”. În acest fel, fiecare cerc este reprezentat în cercul adiacent, iar cercurile se vor sincroniza dpdv. al activităților specifice și se vor alinia dpdv. al viziunii, al misiunii și al scopurilor.
Cele două persoane cu rol de legătură între un “cerc părinte” (mai general) și un “cerc copil” (mai specific) sunt membri cu drept de decizie deplină în ambele grupuri de lucru (“cercul părinte” și “cercul copil”).
Această structură permite transparența, responsabilitatea și comunicarea eficientă în întreaga organizație. În general, sociocrația își propune să creeze organizații care sunt flexibile, adaptabile și receptive la nevoile membrilor săi.
Aceasta oferă un cadru descentralizat pentru luarea deciziilor, procese de decizie bazate pe consimțământul celor care lucrează împreună și o cultură organizațională incluzivă și colaborativă.
Pentru a discuta mai multe despre sociocrație, nu ezitați să mă contactați pe email la adrian.zarif@sociocracyforall.org
Toate cele bune!