Sociocrația diferă de sistemele ierarhice tradiționale în mai multe moduri:
- Procesul de luare a deciziilor:
Sistemele ierarhice tradiționale se bazează în mod obișnuit pe luarea deciziilor de sus în jos, sistem în care deciziile sunt luate de câteva persoane din vârful ierarhiei și sunt transmise în jos, spre baza ierarhiei. Sociocrația, pe de altă parte, pune accent pe luarea deciziilor bazate pe consimțământ. În sociocrație deciziile sunt luate colectiv și urmăresc să includă contribuția tuturor membrilor unui cerc (grup de lucru). Luarea deciziilor bazată pe consimțământ permite o mai mare participare și o autoritate decizională distribuită pe domenii de activitate având responsabilități specifice.
- Distribuția puterii:
În sistemele ierarhice tradiționale, puterea și autoritatea sunt concentrate în vârful ierarhiei, deciziile fiind transmise de sus în jos. Sociocrația, pe de altă parte, distribuie puterea și autoritatea mai uniform în întreaga organizație (organizație orizontală cu ierarhie circulară). Cercurile sau echipele auto-organizate din cadrul sociocrației au autonomie și autoritate de luare a deciziilor în domeniile lor de activitate definite, reducând concentrarea puterii la vârf. Se creează astfel o organizație orizontală cu o „ierarhie” circulară, o ierarhie bazată pe domenii nu pe oameni, o organizație mai incluzivă și mai participativă.
- Sistem incluziv și participativ:
Într-un sistem ierarhic deciziile luate se propagă de sus în jos (de la vârful piramidei decizionale spre baza executatntă a acesteia) în timp ce într-o structură sociocratică ceea ce se distribuie în interiorul organizației (de la niveluri mai generale spre cele mai specifice) este chiar puterea de decizie. Sistemele de organizare bazate pe sociocrație sunt mai egalitare, mai incluzive și mai participative, ceea ce duce la o coerență sporită și la o colaborare mai mare între membri organizației și între diferitele grupuri de lucru specifice (atât ca domenii de activitate cât și ca autoritate de luare a deciziilor).
- Diferențierea rolurilor:
Sistemele ierarhice tradiționale au adesea roluri și poziții fixe, predefinite, cu niveluri de autoritate specifice (funcții). Sociocrația pune accent mai degrabă pe diferențierea rolurilor decât pe pozițiile ierarhice. În sociocrație, rolurile sunt definite pe baza unor cerințe și responsabilități specifice aferente domeniilor de activitate și autoritate, iar indivizii pot ocupa mai multe roluri în funcție de abilitățile, expertiza, interesele și disponibilitatea lor. Acest lucru promovează flexibilitatea și permite structuri organizaționale mai fluide și adaptabile.
- Domenii de activitate și autoritate:
Fiecarui domeniu de activitate sau rol în cadru domeniului i se atribuie o anumită autoritate decizională specifică. Deciziile care implică întregul domeniu de activitate sunt luate împreună, prin consimțământ, de către toți cei care s-au asociat împreună și lucrează împreună pentru atingerea scopului comun și obținerea rezultatelor pe care și le propun.
- Comunicare și feedback:
Sistemele ierarhice tradiționale au adesea canale limitate pentru comunicare și feedback. Informația “circulă” predominant de sus în jos, iar feedbackul poate să nu fie încurajat sau valorificat în mod activ. Sociocrația, pe de altă parte, pune accent pe comunicarea transparentă și buclele de feedback. Informațiile sunt partajate în mod deschis și se solicită feedback de la cât mai mulți membri pentru a îmbunătăți continuu procesele și luarea deciziilor. Transparența este legată atât de comunicare, cât și de feedback.
- Agendă și minute:
Sociocrația promovează AGENDE și MINUTE pentru a avea o cunoaștere generală a discuțiilor, activităților și deciziilor trecute, prezente și viitoare (planificate), disponibile pentru toți cei implicați și interesați. Membrii lucrători și voluntarii au posibilitatea de a-și aduce contribuția într-un mediu organizațional incluziv și participativ pe care sistemele ierarhice tradiționale nu îl pot oferi.
- Decizii în grupuri de lucru restrânse:
În sociocrație suntem interesați să obținem (adunăm) feedback de la cât mai mulți (din interiorul sau exteriorul organizației) pentru ca la formarea unei propuneri să avem la dispoziției cât mai multe dimensiuni și perspective posibile. În același timp deciziile se iau de către acei puțini oameni care formează un grup de lucru specific în a cărui responsabilitate se află luarea deciziei în respective.
- Domenii de activitate bine definite:
Ca să fie clar, în sociocrației, chiar dacă ne interesează opinia a cât mai multor oameni, pentru a putea să sintetizăm propuneri care să integreze mai multe puncte de vedere, uneori diferite, totuși responsabilitatea deciziei aparține unui grup restrâns de oameni, mai precis membrilor cercului care sunt responsabili de acea decizie conform domeniului de activitate care li s-a alocat. De aceea domeniile de responsabilitate și autoritatea aferentă alocate diferitor grupuri de lucru trebuie să fie distincte și clar delimitate (definite) în așa fel încât să nu existe nici carențe, nici suprapuneri.
- Structura de cercuri:
Sistemele ierarhice tradiționale au de obicei structuri organizaționale piramidale, de sus în jos, rigide și fixe, cu linii de raportare clar definite. Sociocrația utilizează o structură de cercuri, în care echipele sau cercurile se auto-organizează pe diferite domenii de activitate definite de responsabilitățile și autoritate de luare a deciziilor ce li se atribuie. Diferențierea domeniilor se poate face fie pe domenii de activitate, fie pe criterii geografice (administrativ teritoriale).
- Ierarhie circulară:
Această structură permite o mai mare autonomie și flexibilitate, precum și o mai bună aliniere și coordonare prin intermediul principiului sociocratic al dublei legături. În interiorul unei organizații sociocratice orizontale, ierarhia circulară bazată pe domenii (grupuri de lucru) respectă principiul echivalenței (pentru oameni și cercuri) și oferă un mediu organizațional în care “puterea asupra” (tradițională) este înlocuită cu principiul sociocratic de “putere împreună cu”.
- Fiecare voce contează:
În organizațiile sociocratice fiecare voce contează, fiecare voce este ascultată, iar diversitatea de opinii și perspective este pusă în valoare. Unul dintre principiile de bază ale sociocrației este acela de a aduna feedback de la cât mai mulți posibil (din interiorul sau din afara organizației), apoi o decizie va fi luată de cei câțiva membri responsabili într-un anumit cerc căruia i-a fost alocat (repartizat) un anumit domeniu de activitate, cu responsabilități și scopuri specifice și cu autoritatea corespunzătoare de a lua decizii în acel domeniu specific de activitate.
- Structură organizațională flexibilă:
Deciziile luate în oricare dintre cercurile (grupurile de lucru) formate și existente la un moment dat trebuie să fie aliniate cu viziunea, misiunea și scopurile organizației (ca întreg) și nu pot depăși limitele de activitate și de autoritate care i-au fost delegate la constituirea cercului (grupului de lucru). Structura organizațională este flexibilă, ea putând să fie modificată (restructurată) în timp, în funcție de interesele organizației și de condițiile actuale (adaptare) plecând întotdeauna de la niveluri mai generale spre niveluri mai specifice.
Pentru a discuta mai multe despre sociocrație, nu ezitați să mă contactați pe email la adrian.zarif@sociocracyforall.org
Toate cele bune!