Există mai multe motive pentru care oamenii se pot abține de la a-și folosi puterea de a contribui în comunități sau organizații. Aceste motive pot varia în funcție de personalitățile individuale, cultura organizațională sau contextul specific fiecărei comunități.
- Frica de a fi respinși sau criticați:
Oamenii pot ezita să-și folosească puterea de a contribui, dacă se tem de respingere sau critică din partea altora. S-ar putea să-și facă griji că vor fi judecați, ridiculizati sau chiar respinși pentru ideile sau perspectivele lor. Această frică le poate împiedica dorința de a-și împărtăși gândurile și de a contribui în mod deschis.
- Lipsa siguranței psihologice:
Siguranța psihologică se referă la convingerea că cineva își poate exprima ideile, opiniile și preocupările fără teama de consecințe negative sau de a fi blamat. Atunci când siguranța psihologică lipsește în cadrul unui grup sau a unei organizații, indivizii se pot abține de la a-și folosi puterea de a contribui din cauza fricii de reacție, ridicol, izolare sau chiar represalii.
- Dinamica puterii ierarhice:
Structurile ierarhice tradiționale pot crea dezechilibre de putere, puterea de decizie fiind concentrată în vârf. În astfel de medii, indivizii care se situează la baza ierarhiei de tip piramidal se pot simți lipsiți de putere și mai puțin înclinați să-și împărtășească ideile sau să provoace status quo-ul. Percepția că a lor contribuții ar putea să nu fie apreciate sau luate în considerare poate duce la apatie sau absenteism.
- Lipsa de încredere:
Încrederea joacă un rol important în a permite indivizilor să se simtă confortabil folosind puterea lor de a contribui. Când încrederea este scăzută, persoanele pot ezita să-și împărtășească ideile sau preocupările, temându-se că nu vor fi luate în serios, că vor fi ignorate sau chiar ridiculizate. Construirea încrederii și promovarea unui mediu de susținere poate încuraja indivizii să fie mai dispuși să contribuiecu timpul, energia și priceperea lor.
- Norme și așteptări culturale:
Normele și așteptările culturale din cadrul unei organizații sau a unei comunități pot modela comportamentul indivizilor. În unele situații, poate exista o cultură predominantă care descurajează sau subevaluează contribuțiile anumitor indivizi sau grupuri. Astfel de norme culturale pot crea bariere care îi împiedică pe indivizi să se simtă împuterniciți sau să se pună în valoare, astfel că ei vor înceta să mai contribuie în cadrul organizației sau a comunității.
În aceste condiții, entuziasmul de a contribui se va diminua și, în schimb, se va instala o atitudine de absenteism. Oamenii nu vor mai susține activitatea organizației sau a comunității sau chiar vor ajunge să manifeste o atitudine de opoziție (ostilă) față de orice inițiativă. O cultură organizațională care nu manifestă interes, apreciere și sprijin pentru liberă exprimare și participare va ajunge să transforme “ceva posibil” în nimic.
- Experiențe negative anterioare:
Experiențele negative din trecut, cum ar fi ignorarea, criticarea sau respingerea ideilor lor, pot afecta dorința persoanelor de a contribui. Dacă persoanele au trecut prin astfel de experiențe în trecut, ele pot dezvolta o reticență de a participa activ sau de a-și împărtăși gândurile în prezent sau pe viitor.
- Lipsa clarității sau a unui scop bine definit:
Atunci când indivizii sunt neclari cu privire la scopul unei comunități sau ale unei organizații, se pot simții nesiguri cu privire la modul în care contribuțiile lor vor fi primite sau utilizate. Această lipsă de claritate le poate submina motivația de a se implica în mod activ și de a contribui în mod semnificativ.
Același lucru se va petrece atunci când scopul declarat este unul, însă faptele denotă altceva. Oamenii au un simț înnăscut de a identifica și de a se proteja față de încercările altora de a-i manipula. Autenticitatea și confirmarea persistentă prin fapte, nu doar prin vorbe, poate crea acel mediu incluziv și participativ care să-i determine pe oameni să aducă o contribuție voluntară și persistentă în cadrul unei organizații sau a unei comunități.
Pentru a discuta mai multe despre sociocrație, nu ezitați să mă contactați pe email la adrian.zarif@sociocracyforall.org
Toate cele bune!