Q&A #28 - Cum diferă leadershipul în sociocrație față de cel din organizațiile ierarhice piramidale tradiționale?



Sociocrația, cunoscută și sub numele de guvernare dinamică, este un model de guvernare organizațională care diferă semnificativ de organizațiile ierarhice tradiționale piramidale.

Iată câteva moduri cheie în care leadershipul în sociocrație diferă de cel din organizațiile ierarhice tradiționale:


  1. Procesul de luare a deciziilor:

Într-o organizație ierarhică, deciziile decurg de obicei de sus în jos, liderii luând toate deciziile majore și diseminându-le la niveluri inferioare. În sociocrație, luarea deciziilor este mai distribuită și descentralizată. Urmează un proces bazat pe consimțământ în care deciziile sunt luate mai degrabă prin consimțământ decât prin consens. Aceasta înseamnă că deciziile merg înainte atâa timp cât nu există obiecții motivate din partea celor direct implicați / afectați.


  1. Distribuirea orizontală a puterii:

Organizațiile ierarhice au o structură de putere clară (piramidală), cu autoritatea concentrată în vârf. Autoritatea și puterea de luare a deciziilor sunt deținute de câteva persoane sau de un grup mic de lideri. În sociocrație, puterea este distribuită mai uniform în întreaga organizație (ierarhie orizontală circulară). Autoritatea de luare a deciziilor este delegată unor cercuri sau echipe (grupuri de lucru) semiautonome, permițând o mai mare participare și o responsabilitate comună între membri care lucrează împreună într-un cerc (domeniu de activitate și responsabilitate).


  1. Structura organizațională de cercuri:

Organizațiile ierarhice sunt de obicei structurate cu un lanț clar de comandă și control în straturi de management. Sociocrația folosește o structură organizațională diferită bazată pe conceptul de cercuri. Cercurile sunt echipe (grupuri de lucru) sau departamente semi-autonome care sunt responsabile de luarea deciziilor în domeniul lor de activitate și responsabilitate. Fiecare cerc are o legătură dublă cu “cercul părinte” sau cu un “cerc copil”, asigurând comunicarea eficientă în ambele sensuri și alinierea tuturor cercurilor cu viziunea, misiunea și scopurile organizației. Domeniile de activitate (responsabilitate) trebuie să fie bine definite, astfel încât între ele să nu existe suprapuneri sau goluri. Activitatea tuturor cercurilor contribuie la bunul mers și la progresul continuu al organizației. Structura sociocratică formată din cercuri imbricate contribuie la delegarea activității / responsabilității pe domenii de activitate bine definite (plecând de la general spre nivel local, mai specific) și la creșterea coeziunii organizaționale prin colaborare.


  1. Feedback și îmbunătățire continuă:

Organizațiile ierarhice au adesea căi limitate de feedback și tind să se bazeze pe evaluări ale performanței care curg în jos de la “manageri” spre “subordonați”. În sociocrație, feedback-ul și îmbunătățirea continuă sunt accentuate la toate nivelurile. Cercurile se angajează în runde regulate de feedback și evaluare pentru a stimula învățarea, creșterea și adaptarea. Această abordare încurajează o cultură a transparenței, a încrederii și a învățării colective. Sociocrația oferă metode de lucru și procese operaționale care permit colectarea inteligenței individuale și sintetizarea unei inteligențe colective de care să beneficieze întreaga organizație. În lipsa metodelor sociocratice care garantează incluzivitatea și participarea, oamenii se vor reține de la a-și împărtăși ideile și de a contribui la bunăstarea organizației. În lipsa contribuțiilor individuale ale membrilor, organizația are de suferit atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, progresul și chiar existența organizației fiind puse în pericol.


  1. Definirea rolului și procesul de selecție:

Organizațiile ierarhice au roluri predefinite cu responsabilități fixe, iar indivizii sunt alocați acestor roluri de către management. În sociocrație, definirea rolului și atribuirea sunt mai flexibile. Cercurile își definesc și își ajustează rolurile în funcție de nevoile organizației și ale membrilor săi. Rolurile sunt adesea alocate printr-un proces de selecție, permițând o abordare mai incluzivă și mai participativă. Rolurile au de obicei o descriere detaliată a cerințelor, responsabilităților și a autorității de decizie alocată. Ocuparea unui rol de către o persoană este pentru un termen specificat (temporar), urmând ca la revizuirea specificațiilor de rol sau la analiza performanțelor situația să se mențină sau să fie nevoie de unele ajustări (schimbări). Sociocrația promovează transparența în interiorul organizației, agendele și minutele fiind disponibile membrilor, pentru ca aceștia să fie la curent cu ceea ce se petrece în întreaga organizație. Transparența favorizează un mediu de lucru caracterizat de siguranță psihologică, de încredere și de colaborare.


Sociocrația promovează auto-organizarea, luarea deciziilor în comun de către cei ce lucrează împreună într-un cerc (grup de lucru) și distribuirea responsabilității și a autorității de a lua decizii în cadrul organizației spre domennii de activitate specifice.

Sociocrația își propune să echilibreze nevoia de eficiență și direcție clară cu principiile incluziunii, transparenței și inteligenței colective.


Pentru a discuta mai multe despre sociocrație, nu ezitați să mă contactați pe email la adrian.zarif@sociocracyforall.org

Toate cele bune!


Ne puteți contacta pe email:


1 Like